To infinity and beyond – Part II

– Sunt cea mai fericita fata de pe Pamant, Glad! Te iubesc enorm!

– Si eu te iubesc, Maya! Esti totul pentru mine!

Glad era un baiat cum Maya nu mai intalnise pana atunci. Din tot cercul ei de prieteni si colegi, majoriatea erau baieti, iar nimeni nu se apropia de felul lui Glad de a fi. Era amuzant, genul acela care se autoridiculizeaza pentru a-i face pe ceilalti sa rada. Era atent, respectuos, delicat, avea ceva ce ii facea pe toti sa il placa si sa il vrea in gasca. Si, la fel ca si Maya, era un visator, mai mult cu capul in nori decat cu picioarele pe pamant. Nu era cel mai frumos, dar parul castaniu, tenul albicios si ochii albastri formau un portret minunat ce a fermecat-o pe Maya de la inceput.

La fel cum pentru ea, Glad era primul baiat pe care il iubea, pentru el, Maya era prima. Impreuna au avut parte de tot ce inseamna „primul/prima”. Primii fiori, primii fluturasi, prima imbratisare, primul sarut si prima… ajungem si acolo.

Erau copii, erau inocenti si traiau intr-o lume a lor, unde totul era perfect si nimeni sau nimic nu le putea face rau. Aveau relatia perfecta, aveau atat de multe in comun, erau convinsi ca si-au gasit bucatica de suflet care le lipsea ca sa fie completi. Nu mai simtisera nici unul din ei ceva atat de puternic si de special, niciodata si, cu toate ca explorau un taram nou, se descurcau de minune. Si a fost asa mult timp; lunile treceau, ei se iubeau din ce in ce mai mult, cresteau, se formau. Ea i-a cunoscut parinii, el la fel, mergeau impreuna la petreceri de familie, isi faceau planuri de viitor, ba chiar discutau despre cum el o va cere de sotie in ziua in care ea va implini douazeci ani si ei, 5 ani de relatie. O…ce copii erau!

– O sa terminam scoala si o sa ne mutam impreuna si o sa fim o familie fericita, nu-i asa?

– Asa e, mai sunt doar cativa ani pana atunci, cativa ani in care noi o sa crestem si o sa fim din ce in ce mai fericiti, ai  sa vezi!

– Abia astept!

Mama Mayei este, probabil, cea  mai buna mama din lume, dar, in acelasi timp si cea mai grijulie si mai realista. Isi vedea fiica fericita, ii facea pe plac si o lasa in lumea ei, chiar daca simtea ca Maya este prea entuziasmata si poate ar trebui sa fie adusa inapoi de pe  norisorul pufos pe care traia. De multe ori i-a spus:

– Eu stiu ca acum tu il iubesti si e totul frumos, dar nu iti fa sperante, petru ca niciodata nu stii ce are sa se intample. Traieste acum ce trebuie sa traiesti si traieste in prezent, asta e cel mai important. Bucura-te, ca e frumos prin ce treci, stiu si eu cum e, dar fii atenta si nu te implica prea tare. Iti spun, asa, petru binele tau, ca sunt mama ta si cum eu am grija de tine, nimeni nu va avea! Si daca tu ai sa suferi, eu am sa sufar de doua ori mai mult!

– Da mama, stiu, dar nu mai spune ca n-o sa fiu cu el pentru totdeauna, pentru ca eu stiu ca asa va fi! Eu stiu! Suntem prea perfecti unul pentru celalalt ca sa nu fie asa.

– Eu doar iti spun, ai grija.

– Da, bine, lasa-ma, ca ma superi cand spui asa!

Si astfel, ajungeau de multe ori sa se certe, mama si fiica, pentru ca Maya era, la momentul respectiv, orbita de sentimentele puternice pe care le avea penru Glad. Dar mama ierta si nu facea altceva decat sa se roage ca fiica ei sa fie fericita si sa nu sufere, la fel cum orice mama se roaga pentru puiul ei.

E amuzant cum toate povestile astea de iubire adolescentina se aseamana atat de tare si totusi, sunt atat de diferite! Toate fetele se indragostesc si lumea lor e data peste cap total, toate cred cu tarie ca si-au gasit printul ce are sa le salveze si sunt absolut convinse ca nimeni si nimic nu va interveni si vor trai ca in basme pentru tot restul vietii. Pana cand se termina si totul se prabuseste. Cum s-a prabusit si pentru Maya. Dar mai tarziu, ea mai avea de trait cateva luni frumoase.

Dupa jumatate de an, erau deja o relatie bine inchegata, se cunosteau unul pe celalalt de la un capat la altul, se intelegeau din priviri si se erau in al noualea cer. Si, desi probabil prea tineri, au fost cuprinsi de o alta curiozitate. Cea suprema. Era pasul cel mai important pe care il puteau face, iar faptul ca amandoi aveau aceeasi dorinta i-a indemnat sa treaca la fapte. Dar era prea devreme, erau prea tineri, nici unul nu aveau habar ce fac sau, ce trebuie sa faca. Nici macar nu a fost ceva neasteptat, ci discutat si planificat inainte cu o zi. Cum suna asta? Comic nu? Cel putin, asa privesc eu lucrurile, in prezent.

– Stii, eu simt…ceva, mereu cand ma saruti sau ma mangai. Tu simti?

– Da, si eu simt. Stii despre ce e?

– Am o banuiala…

Trec cateva minute in care amandoi tac.

– Tu te-ai gandit cum ar fi?

– Cum ar fi daca ce?

– Daca am face…

– Nuuu! Nu! Tu te-ai gandit? Doamne, iti dai seama daca ar afla mama?

– N-ar avea cum…

– Da…nu ar avea.

– Eu as vrea sa o facem.

– Si…si eu.

– Dar cand?

–  Nu stiu, nu stiu nici macar unde.

– Pai, cand o sa fie unul din noi singuri acasa.

– Eu maine sunt singura…

– Maine?

– Mhm…

Si „maine” a ramas. Ea era singura, l-a chemat, el a venit si, dupa ce au stat putin tacuti, pe ganduri, au trecut la fapte. As putea sa descriu toata scena in detaliu, dar n-am s-o fac, din simplul fapt ca nu a fost ceva demn de a fi povestit astfel. Doar o mica parte:

– Esti sigura?

– D-da… Dar stii cum..?

– Am citit…

Da, si cam asa s-a intamplat prima lor experienta intima. Cand s-a terminat, ea inca nu realiza ce tocmai facuse, dar era atat de rusinata incat nu vroia sa mai iasa din casa. Avea impresia ca toata lumea stie si o judeca si cum, oare, va putea sa se impace cu ideea ca toata lumea o va uri. Cum spuneam, copii.

Insa toata jena a trecut, Maya si Glad au prins curaj si au inceput sa experimenteze. Totul era bine, dar stiti cum se spune ca, ce e frumos dureaza putin?

 

To infinity and beyond – Part I

Stiti cum se spune ca in viata ti-e dat sa traiesti o singura mare iubire, cea adevarata si pura, cea care te aduce in stare sa faci orice, sa renunti la toate, de dragul celui de langa tine? Ei bine, e adevarat. Prima iubire e cea mai puternica, frumoasa si cea care te loveste cel mai devreme, in perioada adolescentei, de obicei.

Daca ne gandim putin, exista doua categorii de oameni norocosi. Prima, cuprinde acele persoane care se indragostesc o data si bine. Isi gasesc persoana perfecta, sufletul pereche, si traiesc impreuna pana la adanci batraneti (cum spun basmele). A doua categorie ii aduna pe cei care traiesc prima dragoste doar pana la un moment dat, cand se despart, dar primesc o a doua sansa mai tarziu. Dupa cum vad eu lucrurile, cei din urma sunt cei mai norocosi dintre norocosi. De ce? Voi explica pe parcurs.

Poate va intrebati de ce nu am facut o a treia categorie, in care sa-i incadrez pe cei care nu-si gasesc sub nici o forma perechea. Pai, eu nu cred asta. Eu cred ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare isi intalneste omul  pe care si l-a dorit mereu. Si pentru fetele si baietii resemnati cu ideea ca ei vor fi singuri pentru tot restul existentei lor, pentru toti exista THE ONE.  Trebuie doar sa aiba rabdare.

Vreau sa va povestesc despre Maya. Ea se incadreaza in categoria a doua, din cele enumarate mai devreme.

Maya era o fata draguta, scunda, cu ochii mari si de un brun-roscat intens, cu fata rotunda si obrajii mari, carnosi, buzele medii, frumos conturate si colorate, parul lung, usor ondulat, de o nuanta de saten ce in lumina soarelui parea sa aiba suvite de aur. Era sensibila si buna la suflet, mereu in stare sa se puna pe locul doi, pentru a-i ajuta pe cei dragi. Oricand aveai nevoie de ea era disponibila cu un sfat, cel mai bun pe care il putea oferi, umerii ei erau mereu pregatiti sa primeasca toate lacrimile si suspinele prietenilor care aveau nevoie sa se descarce. Orice avea, impartea si celorlalti si era fericita daca putea face pe altcineva fericit. O fire plapanda, pe care o raneai usor doar cu o privire aruncata anapoda, o gluma nesocotita inainte de a fi spusa, orice ii ajungea direct la suflet si o facea sa sufere, dar niciodata nu raspundea la rautati, inghitea in sec si continua sa fie prietena cu toata lumea. Poate din cauza ca era atat de firava multi dintre asa-zisii ei prieteni au considerat ca o pot ataca  la fiecare ocazie, fiind constienti ca ea va ierta si va continua sa le fie alaturi. Era copila, era cu capul in nori mereu, credea orice i se spunea. Era jucausa, vesela, radea tot timpul… Era raza de lumina din orice incapare intunecata. De ce spun „era” si nu „este”? Nu, povestea nu va avea un final tragic, dar daca veti continua sa cititi, va veti da singuri seama de ce am descris-o pe eroina folosind verbe la trecut.

Maya a avut si ea, ca orice fata, parte de o prima iubire magica, venita de nicaieri, in care s-a daruit cu totul, din toate punctele de vedere. A iubit cu toata forta ei de copila de 15 ani (atat avea cand a „lovit-o”). A iubit timp de un an si jumatate, cat a durat relatia, si inca doi ani dupa; acelasi baiat. A suferit si a plans in acei doi ani cat o fac altii in zece, poate. Pentru ca ea il vroia pe el, dar el nu. In povestea Mayei se vor regasi, probabil, multe, foarte multe fete si tocmai de aceea, o sa va rog pe voi, fetele care cititi, sa nu va pierdeti speranta si nici increderea in voi, pentru ca in final, tot raul, toata suferinta si toate prin cate treceti se vor transforma in cea mai frumoasa experienta din viata voastra.

 

Maya si Glad s-au intalnit pentru prima data din greseala, la sala de antrenamente unde ea mergea (iubea volley-ul). El venise sa o aduca pe sora lui, Mona, o colega de clasa de-a Mayei. A fost o chestiune de privire furata cu colturile ochilor, o fractiune de secunda care a convins-o pe Maya ca trebuie sa-l cunoasca. Niciodata nu a reusit sa inteleaga cine si de ce a facut-o sa isi doreasca atat de mult sa-l intalneasca si sa afle mai multe despre Glad, si probabil niciodata nu va reusi.

Dupa ceva vreme, din discutie in discutie cu prietena ei cea mai buna Priya, Maya a aflat ca noul iubit al acesteia era chiar acel Glad. S-au cunoscut din pura intamplare si, coincidenta facea sa  fie vorba chiar de acelasi baiat la care se tot gandea. Era ocazia perfecta si, pana la urma, au facut cum au facut si Maya avea sa faca in sfarsit cunostinta cu baiatul care ii intrase in minte fara  vreo urma ca ar vrea sa iasa.

Va asteptati sa spun ca a fost dragoste la prima vedere? Ei bine, n-a fost. Cel putin nu din partea ei. Insa, totusi, ceva s-a aprins. S-au imprietenit si au continuat sa vorbeasca pana cand Glad a terminat relatia cu Priya. Atunci parca s-au despartit toti trei, pentru ca Maya si Glad au incetat sa-si vorbeasca, fara un motiv anume. Poate simteau ca nu mai au nimic in comun, cum o aveau inainte pe Priya.

Trecusera luni bune in care nu  mai stiau nimic unul de celalalt, pana cand, intamplator, s-au intalnit din nou si a fost ca si cum se vazusera pentru ultima data, in urma cu cateva ore. Au inceput din nou sa vorbeasca zilnic, sa se vada si astfel s-au indragostit, iar de ziua ei au devenit iubiti. Atunci incepea cea mai frumoasa si mai intensa perioada din viata Mayei (de pana atunci), dar totodata si cea care avea sa o schimbe si sa o aduca unde este in prezent.

 

Sa cauti de munca si sa nu gasesti …

Asta ma enerveaza pe mine de cateva zile incoace, dar nu oricum, ci rau de tot! Pai cum? In timpul facultatii erau ziarele pline de anunturi, insa nu puteam lucra pentru ca nu aveam timp, iar acum cand am, nimic!

In ciuda experientei de anul trecut, tot ca ospatar vreau sa ma angajez. Motivul e destul de simplu si logic totodata: bacsis! Vara trecuta am trait mai mult ca perfect doar din bacsis. De unde inainte fugeam de tipul asta de job, acum il caut disperata si nu reusesc sa gasesc nicaieri un loc liber. Mi-am facut cont pe toate site-urile cu joburi posibile si imposibile, in speranta ca poate-poate se iveste ceva…da de unde? Mai astept, nu e timpul pierdut..inca.

Sper sa gasesc cat mai repede pentru ca sa apuc sa prind 3 luni de munca => 3 salarii. Am prea multe planuri cu banii ca sa ma dau batuta. Si inafara de planuri, am si eu nevoie de un ban al meu, nu? :D

Bravo Steaua!

Atat de fericita sunt, ca scriu si aici! Bravo, bravo, bravo,bravo, bravo,bravo, bravo,bravo, bravo,bravo, bravo!!!! Chiar sunt mandra! :)) Acum, sa dea Domnu’ sa joace cel putin la fel de bine si la Londra, ca sa mearga mai departe! Bravooooooo!! :))))))

Umilirea Ioanei Tufar.

Intr-o prima faza, sacrificati cateva minute sa vizionati urmatorul clip:

 

Bun, nu sunt deloc de acord, si nici nu voi fi vreodata, cu umilirea unei persoane intr-un asemenea hal, indiferent de cat de nespalata ar fi. Asa cum zic majoritatea, emisiunile astea au ajuns sa faca lucruri josnice si sa se poarte ca niste gunoaie pentru raiting. Ar trebui interzise astfel de subiecte, daca vor sa-si tina emisiunea, sa gaseasca alte lucruri despre care sa vorbeasca, niste lucruri utile, din care sa afle lumea lucruri interesante.

Dar, hai totusi sa privim problema si din alta perspectiva.

Aceasta Ioana Tufar, pare ca se complace in situatie, din moment ce accepta iar si iar si iar toate umilintele venite din partea vedetelor. Se zvoneste ca ar avea probleme psihice, si tind si vreau! sa cred ca asa e, pentru ca refuz sa cred ca un om normal ar accepta sa fie atat de calcat in picoare. Nu stiu exact de ce si-au indreptat televiziunile atentia catre ea in the first place, pentru ca nu m-a interesat, insa am vazut atunci, cand inca era la inceput, felul in care arata apartamentul acestei femei. Asa ceva, nu credeam ca poate sa existe!!! Femeie in toata firea, sa nu fii in stare sa dai o matura, o data pe saptamana, hai la doua saptamani, sa stai sa-ti misune gandacii prin oalele cu mancarea pe care se presupune ca trebuia sa o mananci, sa nu te speli TU PE TINE?! Sa fim seriosi!!! Mai ales ca spunea ca mai locuia cu cineva. Apai  amandoua erau la fel de imputite, inseamna. Nu accept, atat timp cat ai cu ce, sa nu respecti macar igiena ta proprie si personala, sa nu te ingrijesti ca sa arati si tu a OM! Ziceam ca vreau sa cred ca are probleme mintale, dar rautatea din mine ma indeamna sa intreb: ce boala are femeia asta? ”sindromul-imputeniei”? Sunt intr-adevar oameni care sufera de niste boli, care aduna vechituri in casa pana nu mai au loc unde sa doarma, care aduna animale si dorm in shit cu ele, pana nu se mai poate apropia nimeni… Si multe altele de genul.Dar din cate stiu eu, Ioana Tufar nu sufera de nici una din aceste afectiuni.

Spunea Simona Gherghe ca poate nu a avut cine sa o invete, pentru ca nu a avut mama. Pe bune?! Din cate stiu eu, nu iti trebuie scoala ca sa inveti sa te ingrijesti, si nici sfaturi de la profesionisti. Chestiile astea tin de tine, te nasti cu ele, iar pe parcurs le descoperi si le folosesti. Sunt jdemii de cazuri in care un copil ramane fara partini, si nu ajunge cum a ajuns femeia aia. Am exemplu in familie, fete ramase fara mama si fara tata la varsta de 13 ani, care nu au avut niciodata astfel de probleme. Deci scuza asta cu „n-a avut mama” e penibila.

Cum spuneam, nu sunt de acord ca un om sa fie atat de umilit, dar tind sa ii dau dreptate Adrianei Bahmuteanu. Nu imi place de ea (de fapt, mie nu imi place de nimeni), dar in prostia ei, are dreptate. Baga lumea bani in fundul ala imputit al tau, in speranta ca poti fi salvata din mizeria in care ai trait pana acum, iar tu continui sa-ti bati joc de tine? Da dovada de o ignoranta enorma si intr-un fel isi merita soarta. Incerc sa nu o judec, dar nu pot. Daca s-ar fi saturat sa fie batjocorita pe la toate emisiunile, daca i-ar fi pasat ca o face pe mama ei (o femeie model) de ras, putea foarte bine ori sa  ramana cu jegul ei si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, dar sa nu mai accepte nici o invitatie pe la nici o emisiune, ori sa accepte, dar inainte de fiecare, sa se spele, ca macar sa PARA ca isi revine. Insa ei ii place asa, ii place sa fie chemata si sa se faca misto pe seama ei, pentru 2-3 lei cati ia. Eu nu m-as lasa calcata in picioare intr-un asemenea fel nici pentru toti banii din lume. Si, din nou, ii dau dreptate Adrianei; daca Ioana chiar si-ar dori sa munceasca, si-ar gasi! Undeva, oriunde, sa mature, sa spele pe jos, orice!!!! Si-ar gasi sigur. Insa, cand un om e dominat de o asemenea PUTOARE (lene), normal ca prefera sa ia bani, facandu-se de rahat la televizor.

E de condamnat comportamentul celor de la Antena, si nu numai al lor. Le-as interzice emisiunea, pentru ce au facut, nu doar cu Ioana Tufar.  Toata lumea ii critica si le  transmit sa le fie rusine pentru modul in care au ajuns sa faca raiting. Toata lumea sare in apararea Ioanei, dar ma intreb, oare cati o fac pe bune si nu doar pentru impresie?  Eu mi-am permis sa spun ce cred, chiar daca e in contradictie cu restul parerilor. Nu ii iau apararea Ioanei, pentru ca, asa cum am mai spus, isi merita soarta, dar nici celor de la emisiune, pentru ca nu au scrupule.

Cert  e ca televiziunea din Romania a decazut enorm si contiuna sa o faca, dovada fiind toate porcariile care se difuzeaza si sunt promovate pe  la toate porcariile de emisiuni. Traim intr-o lume in care putini mai au suflet, banul, faima si…raitingul, fiind mai presus decat orice. Pacat.