Atenţie! Om de afaceri.

Mi s-a întâmplat ieri să fiu martora unei faze din categoria „penibile, jenante, etc.” şi cred că va deveni un obicei să mă apuc de povestit pe aici din ce în ce mai multe de genu’. Se întâmpla în maxi taxi 28, personaj principal, un nene mult prea plin de el şi mult prea inconştient de cât e de prost.

Pe la 11 şi ceva, urc în maxi, spre Copou – UAIC.  Totu’ bine şi frumos, loc liber pe scaun lângă geam, cum îmi place. Perfect. Până în staţia din Podu Roş, unde, când se deschide uşa, se aude un nene urlând. Acest nene urcă în maxi, vorbind la telefon. Am observat imediat că nu urla de nebun, urla la ăla cu care vorbea la telefon (ştiu că era un „el” prentru că se auzea până şi ce  zicea cel de la celălalt capăt al firului). Ei şi nenea respectivu’ nu mai contenea de ţipat în teleşpicher. M-am gândit că o sta omu’ prost cu auzul ( fapt care explica volumul extrem de mare al telefonului) şi că avea impresia că nu-l aude cel cu care vorbea. Dar nu era omu’ surd, aşa era el.

Să descriu puţin personajul, ca să înţelegeţi de ce mă iau de el. Om înalt, cu părul slinos şi pieptănat, lipit, într-o parte, gen Eminescu, doar că puţin  mai nespălat, un fel de costum, sacou şi pantaloni din acelaşi material, culori diferite, cămaşă, pantofi pătrăţoşi, prăfuiţi, probabil dacă m-aş fi uitat în talpă aş fi găsit vreo 2 aerisiri, elegant el în felul lui. Şi piesa de rezistenţă, o paporniţă din plasă, gen sacoşa lu’ bunica de făcut piaţa(asortată, ce-i drept, avea aceeaşi culoare ca sacoul), plină cu nişte dosare vai de viaţa lor. Vă întrebaţi cum de ştiu toate detaliile? Îmi place să analizez măscărici de-ăştia, ţărani cu bani.

Aşaaaa. Şi vorbea omuleţul cu omuleţul celălalt, depsre struguri şi făcutul vinului, din câte am înţeles. Avea însă o problemă dom’le. Nu vroia el să arate buletinu’. Tot zbiera că nu trebuie să arate buletinul pentru că nu are nici o legătură cu ce vroia el să facă. Şi a repetat omu’ că nu dă buletinul, de la Palace până la Europa, ţipând, evident. În Tg. Cucu, termină nenea conversaţia si, spre fericirea mea şi a tuturor pasagerilor, se apucă de vorbit cu un alt nene din microbuz. Bineînţeles, pe acelaşi ton, cu acelaşi volum. Deja începuseră să mă ia ăi mai mari draci. Şi nimeni nu îi spunea să vorbească dracu’ mai încet, că nu e singur în maxi. Bă, da’ nimeni!!! Draci!!! Pisici!! Sfinţi!!! Nu vroiam decât să zboare 28u’ ăla mai repede, să cobor, să nu-l mai aud.

Pe Independenţei, dă omu’ să ia un loc pe scaun, dar o doamnă, mai nesimţită ea aşa, îndrăzneşte să ocupe locul destinat lui. Reacţie de om inteligent:

„Uite mă, nici jios nu pot să stau, asta-i bună!!” . Da’ era de-a dreptu’ revoltat! Să continui discuţia dintre femeie şi el:

Ea: ” vreţi să staţi?”

El: ” nu mai stau.”

Ea: ” nu merg decât o staţie…”

El: ” Ei şi eu merg două! ”

Deci, LOL ! Cât de porc, măgar, nesimţit, mârlan, căcăcios să fii, să te porţi aşa cu o biată femeie? La faza asta mi-am luat maxim şi-am zis că îi zic 2 vorbe despre mămica lui, chit că-s mai mică decât el cu mult.

Coboară femeia la Spiridon şi nenea ocupă în sfârşit scaunul pe care pusese ochii mai devreme. Se crăcănează de nu mai aveai loc pe unde să treci, scoate telefonul şi sună pe careva. Şi bagă urlat, part 3. În momentu’ ăla deja nu am mai suportat. M-am ridicat şi m-am dus spre uşă. Îl întreb „coborâţi?” .. ” nu „.. „atunci poate vă strângeţi un pic, pentru că suntem care coborâm”. S-a uitat la mine de parcă ar fi vrut să mă strângă de gât cu bretelele de la paporniţă şi s-a dat. Noroc că trebuia să cobor la Universitate şi nu mai sus şi nu a trebuit să merg pe jos, pe tocuri, din cauza lui. Că-l blestemam.  Îmi venea să cobor, să-l înjur şi să fug:)) Dar m-am abţinut. Nu spun că s-a uitat şoferul la mine cu o privire gen ” să-ţi dea Dumnezeu sănătate!!!!!”, că eu, mică, sfirjită, am avut curaj să-i spun ceva respectivului. Nu ştiu dacă a continuat să urle-n telefon după ce am coborât eu. Îmi pare rău pentru ceilalţi, dacă da.

Pe mine m-a învăţat mama că într-un mijloc de transport, unde este atâta lume, nu poţi vorbi ca la tine acasă şi nici nu te poţi desfîşura ca la tine în cameră. E chestie de bun simţ. Da’ nenea, ori a rămas orfan la naştere, ori a avut părinţi beţivi şi nu l-au educat. Cum să fii nene atât de plin de tine, atât de mârlete, de ordinar, de prost crescut şi prost în general?

Bă şi sunt atâţia! Ne-aţi invadat pământul, în pana mea!!

Cocksuckers.

One Response to Atenţie! Om de afaceri.

  1. .miss bee spune:

    așa-s ăștia de pe vremea lu pasvante’ care când dau de telefoane parcă dau de nu-știu-ce. au impresia că doar ei dețin așa ceva, și mai au impresia și că trebe să urle ca să se facă înțeleși la telefon. trebuia să îi spui că i-ai observat și telefonul și gabaritul, și asoretul perfect dintre sacoșă și sacou, așa că „nene, te-ai făcut remarcat, stai draq jos și roade osu că nu ești la mă-ta-n sufragerie”… am dat și eu peste mulți din ăștia, da de multe ori de etnie rromă. în 28 sunt cu duiumu’… și nu poți să mârâi nimic, că-s vreo 6-7 , în cârd.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: