Umilirea Ioanei Tufar.

Intr-o prima faza, sacrificati cateva minute sa vizionati urmatorul clip:

 

Bun, nu sunt deloc de acord, si nici nu voi fi vreodata, cu umilirea unei persoane intr-un asemenea hal, indiferent de cat de nespalata ar fi. Asa cum zic majoritatea, emisiunile astea au ajuns sa faca lucruri josnice si sa se poarte ca niste gunoaie pentru raiting. Ar trebui interzise astfel de subiecte, daca vor sa-si tina emisiunea, sa gaseasca alte lucruri despre care sa vorbeasca, niste lucruri utile, din care sa afle lumea lucruri interesante.

Dar, hai totusi sa privim problema si din alta perspectiva.

Aceasta Ioana Tufar, pare ca se complace in situatie, din moment ce accepta iar si iar si iar toate umilintele venite din partea vedetelor. Se zvoneste ca ar avea probleme psihice, si tind si vreau! sa cred ca asa e, pentru ca refuz sa cred ca un om normal ar accepta sa fie atat de calcat in picoare. Nu stiu exact de ce si-au indreptat televiziunile atentia catre ea in the first place, pentru ca nu m-a interesat, insa am vazut atunci, cand inca era la inceput, felul in care arata apartamentul acestei femei. Asa ceva, nu credeam ca poate sa existe!!! Femeie in toata firea, sa nu fii in stare sa dai o matura, o data pe saptamana, hai la doua saptamani, sa stai sa-ti misune gandacii prin oalele cu mancarea pe care se presupune ca trebuia sa o mananci, sa nu te speli TU PE TINE?! Sa fim seriosi!!! Mai ales ca spunea ca mai locuia cu cineva. Apai  amandoua erau la fel de imputite, inseamna. Nu accept, atat timp cat ai cu ce, sa nu respecti macar igiena ta proprie si personala, sa nu te ingrijesti ca sa arati si tu a OM! Ziceam ca vreau sa cred ca are probleme mintale, dar rautatea din mine ma indeamna sa intreb: ce boala are femeia asta? ”sindromul-imputeniei”? Sunt intr-adevar oameni care sufera de niste boli, care aduna vechituri in casa pana nu mai au loc unde sa doarma, care aduna animale si dorm in shit cu ele, pana nu se mai poate apropia nimeni… Si multe altele de genul.Dar din cate stiu eu, Ioana Tufar nu sufera de nici una din aceste afectiuni.

Spunea Simona Gherghe ca poate nu a avut cine sa o invete, pentru ca nu a avut mama. Pe bune?! Din cate stiu eu, nu iti trebuie scoala ca sa inveti sa te ingrijesti, si nici sfaturi de la profesionisti. Chestiile astea tin de tine, te nasti cu ele, iar pe parcurs le descoperi si le folosesti. Sunt jdemii de cazuri in care un copil ramane fara partini, si nu ajunge cum a ajuns femeia aia. Am exemplu in familie, fete ramase fara mama si fara tata la varsta de 13 ani, care nu au avut niciodata astfel de probleme. Deci scuza asta cu „n-a avut mama” e penibila.

Cum spuneam, nu sunt de acord ca un om sa fie atat de umilit, dar tind sa ii dau dreptate Adrianei Bahmuteanu. Nu imi place de ea (de fapt, mie nu imi place de nimeni), dar in prostia ei, are dreptate. Baga lumea bani in fundul ala imputit al tau, in speranta ca poti fi salvata din mizeria in care ai trait pana acum, iar tu continui sa-ti bati joc de tine? Da dovada de o ignoranta enorma si intr-un fel isi merita soarta. Incerc sa nu o judec, dar nu pot. Daca s-ar fi saturat sa fie batjocorita pe la toate emisiunile, daca i-ar fi pasat ca o face pe mama ei (o femeie model) de ras, putea foarte bine ori sa  ramana cu jegul ei si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, dar sa nu mai accepte nici o invitatie pe la nici o emisiune, ori sa accepte, dar inainte de fiecare, sa se spele, ca macar sa PARA ca isi revine. Insa ei ii place asa, ii place sa fie chemata si sa se faca misto pe seama ei, pentru 2-3 lei cati ia. Eu nu m-as lasa calcata in picioare intr-un asemenea fel nici pentru toti banii din lume. Si, din nou, ii dau dreptate Adrianei; daca Ioana chiar si-ar dori sa munceasca, si-ar gasi! Undeva, oriunde, sa mature, sa spele pe jos, orice!!!! Si-ar gasi sigur. Insa, cand un om e dominat de o asemenea PUTOARE (lene), normal ca prefera sa ia bani, facandu-se de rahat la televizor.

E de condamnat comportamentul celor de la Antena, si nu numai al lor. Le-as interzice emisiunea, pentru ce au facut, nu doar cu Ioana Tufar.  Toata lumea ii critica si le  transmit sa le fie rusine pentru modul in care au ajuns sa faca raiting. Toata lumea sare in apararea Ioanei, dar ma intreb, oare cati o fac pe bune si nu doar pentru impresie?  Eu mi-am permis sa spun ce cred, chiar daca e in contradictie cu restul parerilor. Nu ii iau apararea Ioanei, pentru ca, asa cum am mai spus, isi merita soarta, dar nici celor de la emisiune, pentru ca nu au scrupule.

Cert  e ca televiziunea din Romania a decazut enorm si contiuna sa o faca, dovada fiind toate porcariile care se difuzeaza si sunt promovate pe  la toate porcariile de emisiuni. Traim intr-o lume in care putini mai au suflet, banul, faima si…raitingul, fiind mai presus decat orice. Pacat.

Mafia 1 – Review

Nu sunt experta in ale review-urilor, dar m-am hotarat totusi sa vorbesc putin, cu cuvintele mele,  despre un joculet care chiar mi-a placut mult. Mafia I este, poate, unul dintre putinele jocuri pe care le-am jucat, le-am terminat, si m-au impresionat atat de tare incat vreau sa le mai termin o data. E de apreciat, in primul rand, povestea pe care se bazeaza jocul.

Mafia I evidentiaza povestea unui tanar taximetrist, introdus mai mult sau mai putin fortat in lumea mafiei americane din anii 1930, intr-un oras fictiv numit Lost Heaven.  Pe parcusul jocului, el povesteste toate prin cate a trecut in cei 8 ani pe care i-a petrecut in anturajul respectiv. Isi face prieteni foarte buni, pe care in final ii pierde, se indragosteste de fiica unui batran ce serveste la barul clanului, se casatoreste si are o fiica,este nevoit sa fure, sa ucida, iar de cele mai multe ori este lasat sa se descurce pe cont propriu.

Pe masura ce povestea inainteaza, jocul devine din ce in ce mai interesant, noi trebuind sa „refacem” toate misiunile pe care tanarul le-a facut deja. Sunt 20 de misiuni in total, complexe si cu un grad destul de ridicat de dificultate (cel putin, pentru mine asa a fost). Trebuie sa va mearga mintea binisor ca sa va dati seama de toate chichitele fiecarei misiuni. Totodata, cu cat jocul inainteaza, cu atat va va prinde mai tare si va va face sa nu mai vreti sa-l mai lasati, pana nu il terminati.  Fiecare misiune e gandita foarte bine de catre creatori, trecand de la condus prin oras pentru a colecta diferite taxe, pana la scene de furisat in casele bogatasilor sau scene cu impuscaturi intre clanul Salieri (din care face parte tanarul Angelo) si clanul Morello (clanul rival).

Totodata, de apreciat sunt si masinile din joc, tipice anilor 1930, care, pe masura ce trece timpul, avanseaza si apar modele noi. Nu se conduc usor, iar cateodata nici nu pornesc din prima. Tot legat de masini,  condusul prin oras este extrem de interesant, intrucat nerespectarea vitezei legale este sanctionata cu amenzi sau inchisoare (in cazul in care vei fi prins ^^) .

La finalul jocului Tom Angelo trebuie sa indeplineasca o ultima misiune, sa isi omoare unul din cei doi camarazi, dupa ce acesta il  tradeaza. Apoi da in vileag politiei clanul Salieri, deoarece acestia ii amenintau familia. Dupa cativa ani  moare, asasinat de oamenii lui Don Salieri (omul pentru care  a lucrat timp de 8 ani-aflat dupa gratii), ca razbunare pentru tradarea lui. Jocul se termina cu o concluze trasa de Tom: „Știți, lumea nu este condusă de legile scrise pe hârtie. Este condusă de către oameni. Unele dintre regulile lor pot fi legate de lege, altele nu. De fiecare persoană depinde cum va fi lumea ei, cum și-o face. Și ai nevoie și de foarte mult noroc, ca să nu-ți facă altcineva viața un iad. Nu este atât de ușor cum ți se spune în școala elementară, dar este bine să avem convingeri ferme și să le punem în practică în căsătorie, în crimă, în război, întotdeauna și pretutindeni. Eu nu am reușit, și nici Paulie și Sam. Ne-am dorit o viață mai bună, dar în final ne-am înrăutățit-o. Știți, cred că trebuie să avem măsură în toate. Da, măsura este cuvântul potrivit. Oricine dorește să aibă foarte mult, riscă să piardă absolut totul. Firește, cel care își dorește puțin de la viață poate să nu obțină nimic…”

Grafica si sunetul jocului sunt extraordinare, avand in vedere anul in care a fost creat jocul (2002). Coloana sonora a jocului este extrem de bine realizata, formata din melodii jazz, tipice anilor povestii.

Mafia seamana destul de mult cu seria GTA, insa mult superior acestuia, fiind mai realist si cu o poveste mai serioasa. Jocul are si o continuare, Mafia II, pe care inca nu am apucat sa il joc, dar sunt nerabdatoare sa o fac. Din ce am citit,  contine povestea asasinarii lui Tom, personajul principal al primei parti si este la fel de bine construit.

Nu stiu daca am atins toate punctele pe care un review trebuie sa le contina, insa am vorbit despre tot ce am apreciat eu la joc. Il recomand tuturor carora le plac jocurile de genul acesta, cu promisiunea ca nu vor fi dezamagiti si nu vor regreta nici o secunda ca l-au downloadat.